Înfrângerea din primul amical al iernii, cu Qarabag, i-a arătat lui Laurențiu Reghecampf că nu are un om potrivit care să livreze mingi pentru atacanții cumpăratți în această iarnă, iar partida cu Vardar Skopje, de marți, l-a găsit pe antrenorul vicecampioanei respectând doleanțele lui Gigi Becali. Astfel, Gnohere și Alibec au avut loc în aceeași echipă, pentru ca finanțatorul să-și poată da seama dacă pot juca împreună, iar vârful cumpărat de la Astra a fost trecut pe o poziție ceva mai retrasă, aproape de ceea ce înseamnă numărul 10 în fotbalul modern.
Alibec, inofensiv din postura de „dispecer”. Gnohere – inexistent
Multe dintre vocile importante din fotbalul românesc au decretat că Alibec și Gnohere sunt același tip de atacant și că cei doi nu pot juca în același timp, iar adevărul e undeva la mijloc. Mai masiv, cu un joc de cap mai bun, Gnohere a fost trimis în centrul liniei ofensive, în timp ce Denis a avut de îndeplinit un rol asemănător cu cel al lui Budescu la Astra sau cu cel repartizat lui Vlad Mihalcea în meciul cu Qarabag. Iar majoritatea fazelor ofensive ale vicecampioanei au însemnat încercări de combinații între Gnohere și cei trei mijlocași ofensivi. Cum, însă, automatismele nu sunt încă puse la punct, atacantul francez a sfârșit prin a atinge puține mingi și a avea puține momente în care a fost cu adevărat util, chiar dacă a fost căutat foarte des de pase lungi lansate de Gabi Tamaș.
În schimb, Alibec a fost nevoit să depună un efort suplimentar. Șeptarul a coborât foarte des pentru a lua mingea de la mijlocași, a încercat să se sincronizeze cu Adi Popa și De Amorim, dar și încercările sale au fost de multe ori sortite eșecului. Fără Boldrin, tot pe umerii lui Alibec a căzut și responsabilitatea fazelor fixe, stângul atacantului producând două dintre ocaziile primei reprize (minutele minutele 20 și 42), dar ambele execuții au fost stopate de portarul lui Vardar. Poate singura fază în care lucrurile au mers așa cum s-a așteptat Reghecampf a avut loc în startul reprizei a doua, când Alibec a găsit culoarul de pasă pentru De Amorim, brazilianul a jucat repede pentru Gnohere, dar fostul vârf de la Dinamo a trimis mult peste din poziție foarte bună.
Fundașii laterali nu au contat pe fază ofensivă. Tudorie, din nou expus
Spre deosebire de meciul cu Qarabag, apărarea nu a mai reprezentat o mare problemă pentru Reghecampf. Folosit în banda dreaptă, Ovidiu Popescu s-a descurcat mult mai bine decât a făcut-o Enache contra azerilor, a închis bine spațiile adversarilor și, în general, nu a avut mari probleme. Momcilovic, pe stânga, a jucat în nota obișnuită, dar marele minus a fost reprezentat de aportul ofensiv al apărătorilor laterali.
În fotbalul modern, fundașii laterali reprezintă o parte importantă în jocul ofensiv, dar nici Popescu, nici Momcilovic, nici Enache nu au reușit să apară prea des în terenul advers. Contra lui Vardar, fundașii de bandă au ajuns foarte rar în poziție de centrare, au oferit de mult prea puține ori soluții de pasă mijlocașului sau atacantului aflat în posesia mingii și nu s-au aflat niciodată pe spațiile libere din apărarea adversă. Cum Gnohere e un atacant de „gura porții”, puternic și eficient în jocul aerian, francezul a avut de suferit de pe urma lipsei de activitate ofensivă a colegilor săi de pe flancuri.
Ca de obicei în ultima vreme, Alexandru Tudorie a primit câteva minute ca fundaș central. Tot ca de obicei, nu a reușit să se achite de sarcini, a ratat de câteva ori pasul la ofsaid, iar pe finalul meciului a greșit o pasă ușoară, dar a avut noroc cu fanionul ridicat de asistentul de pe partea dreaptă. Odată cu transferurile lui Mihai Bălașa și Francois Affolter, FCSB e acoperită pe postul de fundaș central, folosirea lui Tudorie acolo neavând nicio logică în acest moment.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER